Unde ai ancorat, in trecut, prezent sau viitor?
Un lucru foarte grav mi se pare promovarea actuala a dictonului latin “carpe diem” (traieste clipa). A devenit un trend, un mod de viata al multora. Aud mereu oameni care urmeaza acest dicton, fara sa aiba habar ce inseamna el de fapt. E ca si cum ai face yoga ca pe un sport sau doar ca sa fi ca Madonna.
E grav nu pentru ca ar fi ceva rau in sine, ci din cauza felului in care percep oamenii acest indemn.Acest dicton ar trebui sa insemne ceva de genul “profita din plin de fiecare bucurie pe care ti-o ofera viata”. Dar oamenii inteleg ce vor, adica: ”Fa ce vrei azi, traieste la maxim, uita de limite, nu te gandi la viitor, ignora consecintele”. Aceasta atitudine sau alegere de a trai clipa, a trai in prezent mie imi seamana foarte mult cu ceea ce Mircea Eliade spunea despre inlocuirea faptului de a trai in lume cu faptul de a fi trait de lume, de evenimente. E ca si cum tu nu iti alegi viata ci traiesti la intamplare. Imaginea pe care o am in minte este aceea a unui om controlat de impulsivitate, de instincte, un om lipsit de ratiune pentru ca exact asta inseamna sa ignori trecutul si viitorul
Sa vorbim despre timp in termeni de trecut, prezent, viitor ar insemna sa ignoram un aspect extrem de important si anume calitatea acestuia de a fi subiectiv sau cronologic. Putem avea trecut subiectiv sau cronologic, prezent subiectiv/cronologic, la fel e si cu viitorul. Care e diferenta dintre ele? Subiectiv e ceea ce se petrece mai mult in mintea ta, gandurile care apar in ceea ce priveste anumite experiente, sentimentele declansate de ele, iar cronologic e ceea ce se petrece in afara. Ceea ce e subiectiv poti alege sa traiesti sau nu, pe cand ceea ce e cronologic nu poti evita. Daca in prezent iei o decizie tinand cont de greselile trecute pentrui a nu le mai repeta, inseamna ca te-ai intors in trecutul cronologic. Asta e bine. Grav e cand lasi greselile din trecut sa iti afecteze alegerile din prezent, sa iti produca teama, suferinta, sa te faca incapabile de a te implica in anumite situatii. Asta se intampla atunci cand te-ai intors in trecutul subiectiv. Cand esti blocat in trecut, nu te poti mobiliza in prezent din cauza amintirilor sau suferintelor ce te tin prizonier acolo.
De ce sa nu traiesti in prezent ignorand trecutul si viitorul? Pentru ca tu nu esti doar prezentul, esti suma prezentului, trecutului si a viitorului. Adica personalitatea ta este conturata de experienta din trecut, faptele din prezent si idealurile din viitor. Sa renunti la trecut sau viitor ar insemna sa renunti la parti din tine. Stii cum te face asta? Infirm. Pentru ca nu vei fi complet, iti va lipsi mereu ceva. Vei avea anumite dizabilitati si deci nu iti vei putea atinge niciodata potentialul maxim.
E bine, e chiar esential, sa tii cont de trecut atunci cand ai de luat o decizie in prezent sau cand iti planifici viitorul. Experienta care vine odata cu trecutul e o unealta folositoare pentru a nu gresi in prezent sau a repara anumite erori. Dar sa nu crezi ca ceea ce a fost rau sau bun in trecut va fi la fel si acum. Ai de a face cu aceeasi problema poate, dar sa nu crezi ca o solutie din trecut e potrivita si in prezent. Aceasta e o mare greseala, e cea care te impiedica sa evoluezi.
Dar sa nu facem confuzie. Una e sa iei in considerare si trecutul, sa il accepti ca fiind o parte din tine de care ai nevoie atat in prezent cat si in viitor, si ceva cu totul diferit e sa porti mereu trecutul dupa tine.Fara sa fim constienti, caram mereu un bagaj de amintiri, emotii, suferinte. Acest bagaj nu face altceva decat sa ne ingreuneze drumul, sa devina o povara. Cum ar fi sa iti iei mereu cu tine toate lucrurile cand pleci undeva, indiferent ca mergi pentru o zi sau o luna. Asta ar insemna ca iti place sa iti faci viata un calvar si nu iti doresti fericire. In cazul asta macar nu te mai plange, fi in continuare un hamal.Stii ce trebuie sa faci cu trecutul? Sa inveti tot ce poti si-ti foloseste din el si apoi sa il lasi in urma,luand la drum doar ce-ai invatat.
Cum recunosti daca esti genul care e prea prin in trecut sau in viitor? Analizeaza-ti gandurile, limbajul. De cate ori folosesti conditionari de genul: ”daca as fi facut/avut/stiut/putut/zis” sau “daca voi putea/stii/face/spune/avea” .Gandeste-te la ce poti face acum! Si… de cate ori ai refuzat sa faci ceva in prezent doar pentru ca in trecut ai esuat? De cate ori ai pierdut timpul in mod inutil gandindu-te la ce ai gresit in trecut, ce trebuia sa fi facut? de cate ori gandul la viitor ti-a produs teama?
De unde stiu ca trecutul si viitorul sunt asa importante si trebuie sa tinem mereu cont de ele? Simplu. Intreaba oamenii care au succes, sunt fericiti si impliniti si iti vor spune ca nu au regrete in ceea ce priveste trecutul si nici nu se tem de viitor. Esti persoana de azi datorita experientelor si alegerilor din trecut. Daca nu esti multumit de ceea ce esti acum poate ca acest lucru ar trebui sa ridice niste semne de intrebare. E foarte probabil ca prezentul nu e cum trebuie pentru ca ai ignorat trecutul, l-ai dat la o parte o data cu toate lectiile de viata pe care le continea. Inseamna ca nu ai invatat nimic din greselile facute in trecut.
Trecutul si viitorul nu trebuie sa fie ceva de care sa vrem sa scapam. Am fi ignoranti daca am face asta. Trebuie sa vedem ca pe niste daruri posibilitatea de a reflecta asupra trecutului si de a medita asupra viitorului. Dar nici sa fim prea captivati de trecut sau viitor. De ce? Pentru ca nu sunt altceva decat niste hoti care ne fura bucuria prezentului. Chiar prezentul in sine. Suntem atat de preocupati sa ne invinovatim pentru trecut, sau sa ne planuim viitorul cu teama, incat uitam ca azi trebuie sa traim. Azi trebuie sa facem ceva.
Ideea de a alege sa traiesti in prezent e paradoxala si pentru ca pe de-o parte nu exista timp, la fel cum spunea si Einstein, distinctia dintre prezent, trecut, viitor e doar o lliuzie.De fapt toate exista simultan. Aceasta delimitare sau impartire in trecut, prezent si viitor e ceva ce noi oamenii am creat pentru o mai buna organizare.
De ce nu e bine sa traiesti numai in prezent? Pentru ca asta ar insemna sa ignori trecutul si viitorul adica parti din tine. Ceea ce te va face incapabil de a lua cele mai bune decizii in prezent.Stii de ce trebuie sa nu pierzi din vedere nici trecutul, nici prezentul, nici viitorul? Pentru ca toate isi au importanta lor. Toate sunt o parte din tine. Pentru ca, asa cum spune Paulo Coelho,”Prezentul este sarbatoarea care trebuie traita prin invatamintele trecutului si visurile din viitor.”Nu-i de ignorat nici prezentul pentru ca el e puntea de legatura dintre trecut si viitor. Trecutul e locul de unde ne-am inceput calatoria, prezentul e drumul pe care il parcurgem iar viitorul e destinatia. Ai putea ajunge undeva fara sa ai un loc de pornire sau fara sa parcurgi un drum? Are vreun sens sa pleci la drum daca nu ai nici o destinatie? Sau la ce iti foloseste sa ai un punct de pornire daca tu niciodata nu pleci de acolo? Tot asa isi au rostul atat trecutul cat si prezentul sau viitorul. Sunt importante in aceeasi masura.
Chestia asta cu timpul subiectiv si cronologic e cu siguranta ceva ce-ti va da batai de cap. Dar tot secretul e sa faci distinctie intre timpul cronologic si cel subiectiv. Ancorarea ta trebuie sa fie in prezentul subiectiv. In felul acesta la viitor te vei gandui in modul cronologic ceea ce te va elibera de griji.Tot ce vei face, va fi sa planifici.
Poate ti se pare dificil sa traiesti la alegere cand intr-un timp, cand intr-altul. Dar nu e deloc asa. Nu trebuie decat sa practici un exercitiu simplu. Sa traiesti numai in prezentul subiectiv ar fi prea dificil. E bine sa alternezi, sa traiesti in prezentul subiectiv atunci cand spre exemplu faci o excursie, cand te intalnesti cu iubitul, cand dansezi, mananci…pentru a te putea bucura de experienta, a permite sentimentelor, senzatiilor sa se exprime. Dar trebuie sa iei si pauze de la acest prezent subiectiv atunci cand iti faci planuri de viitor sau te gandesti la o experienta din trecut, pentru a nu lasa teama, suferinta, vina, stresul sa iti afecteze prezentul.
Tu unde traiesti, intr-un trecut amintit, un viitor imaginat sau in prezent?
Elena Silvana Potocean
